Dedicatii in carti, teze de doctorat sau articole
Gheorghe Tecuci, DISCIPLE: A Theory, Methodology and System for
Learning Expert Knowledge, Thčse de Docteur en Science, Universite de
Paris-Sud, Centre D’Orsay, France, 1988:
<<I express my gratitude to Mihai Draganescu who
constantly encouraged and helped me, who suggested writing this thesis to me,
and who is for me a human model to follow.>>
Gheorghe Tecuci, BUILDING INTELLIGENT AGENTS: An
Apprenticeship Multistrategy Learning Theory, Methodology, Tool and Case
Studies, San Diego: Academic Press, 320 pages, 1998:
<<The origin of the ideas that have evolved into the
apprenticeship multistrategy approach for building intelligent agents,
presented in this book, can be traced back to 1984, when I first addressed the
problem of how to build an instructable system. At that time I was a researcher
at the Romanian Research Institute for Informatics, headed by Mihai Drăgănescu,
who has supported me in many ways and more than I can express during my entire
research career.>>
M.C. Dan Tufis “Resurse Lingvistice computationale pentru
limba româna: trecut, prezent si viitor'' in
Dan Tufis (ed) LIMBAJ SI TEHNOLOGIE. Editura Academiei, 1996
Bucuresti (pagina 30):
<<O renastere a interesului (în România) în domeniul
prelucrarii automate a limbajului natural are loc abia dupa anul 1980, când
Academicianul Mihai Draganescu, pe atunci Directorul General al Institutului
Central de Cercetari în Informatica, hotaraste înfiintarea unui grup restrâns
de cercetare sistematica în Inteligenta Artificiala, inclusiv Prelucrarea
Limbajului Natural. Date fiind atributiile de coordonare nationala a
activitatii de informatica ale Institutului Central de Cercetari în
Informatica, efectul acestei decizii s-a repercutat asupra întregii tari.
Primele rezultate n-au întârziat sa apara.>>
Mihai N. Mihaila, din Cuvant inainte la “Originea
zgomotului 1/f. Limite fizice fundamentale datorate zgomotului 1/f. O noua
metoda de spectroscopie”, teza de doctorat, 12 septembrie 1997:
<<De peste sapte decenii, zgomotul 1/f sfideaza
orice incercare de a i se gasi originea fizica. Am adunat in aceasta teza o
parte a rezultatelor obtinute in incercarea mea de a intelege acest fenomen si,
pe cat posibil, de a-i gasi originea microscopica. Cu domeniul zgomotului
electronic m-am intalnit tarziu, dupa terminarea facultatii, din motive pe care
Shockley se numea “consideratie pentru aspectele stiintifice ale problemelor
practice”. Problema practica de la care eu am plecat a fost aceea de a realiza
tranzistoare bipolare de zgomot mic. Primele rezultate mai interesante, sa le
numim cu ingaduinta asa, au aparut dupa mai mult de zece ani. S-a conturat
astfel ideea de a sustine un doctorat in domeniu, idee care ma ispitea mai
demult. Aceasta posibilitate s-a ivit, insa, abia intr-un tarziu.
Pentru nesperata bucurie de a ma fi acceptat ca doctorand,
pentru indrumare, indemnuri, interes pentru munca mea si, nu in ultimul rand,
atat de multa intelegere, sunt profund recunoscator eruditului meu conducator
de teza, domnul academician Mihai Draganescu.>>
Richard Amoroso, Noetic Advanced Studies Institute, Orinda,
California, Derivation of the Fundamental Equation of Consciousness, Part 1,
Noetic Journal, Vol.3, No.1, January, 2000:
|
|
Dr. ing. Stefan Iancu, “Pionier si Promotor al Revolutiei
Informatice in România”, Revista de Informatica si Automatica, vol. 5, nr.3,
1995:
<<Aniversarea a 25 de ani de activitate a
Institutului de Cercetari in Informatica
are loc intr-o perioada de efervescenta de cautari a celor mai bune
modalitati care, in conditiile actuale, concrete din tara noastra sa conduca la
rezultate optime in racordarea României la eforturile europene si mondiale de
realizare a societatii globale
informationale. Pentru a intelege si mai bine acest lucru este obligatoriu sa
meditam la inceputuri si sa-i mentionam pe cei care au avut intelepciunea sa promoveze in România stiinta si
tehnologia informatiei, initiind primele actiuni in acest scop, cu circa un an
inainte ca Academia Franceza sa dea prima definitie stiintifica a informaticii
(20 aprilie 1967).
Imi face o deosebita placere sa evidentiez, cu aceasta
ocazie contributia profesorului Mihai Draganescu, pionier si promotor al
revolutiei informatice in România. Desi aceasta “sarcina” nu este nici simpla si nici usoara, o fac cu bucuria si cu sentimentul de
satisfactie pe care mi le confera
certitudinea ca indeplinesc nu numai o datorie, rememorând realitati traite ca
fost salariat al Secretariatului Permanent al Comisiei Guvernamentale pentru
dotarea economiei nationale cu echipamente moderne de calcul si automatizarea
prelucrarii datelor ci si faptul ca
raspund unui impuls launtric,
convingerii de a contribui la reliefarea, o data mai mult, a meritelor
profesorului, recunoscute de altfel, in domeniul informatizarii economiei si
societatii românesti.>>
Prof.
dr. ing. St. Iancu, “Enciclopedia Marilor Descoperiri, Inventii, Teorii si
Sisteme” (Vol. I din “Istoria, Stiinta si Cultura Româneasca de-a lungul
Timpului”), Editura Geneze, 2002, Bucuresti, pag. 253 – 256:
<<Progresul societatii omenesti este posibil doar prin
contributia creatoare a unor oameni deosebiti. Prin aportul acestora, progresul tehnic evolueaza, stiinta atinge noi
culmi, viata publica cultiva noi aspecte ale moralitatii. Unul dintre acesti
oameni deosebiti este cu siguranta academicianul Mihai Draganescu.,
creatorul scolii românesti de
dispozitive electronice si de microelectronica, conducatorul singurului program
de informatizare a economiei nationale care a fost si realizat, El a condus, de
altfel, direct informatica româneasca, elaborând concepte, publicând lucrari
teoretice privind informatia si a conceput In perioada 1980 – 1985 o noua
teorie a informatiei pe baze
structural-fenomenologice si conceptuale privind Societatea informatica In
România. A creat o filosofie a stiintei, originala In cultura româna si nu
numai, a fost lider si creator de opinie sociala fapt ce l-a situat In primele
rânduri ale Revolutiei Române din decembrie 1989'.>>
Prof. dr. ing. St. Iancu, “Procesul de
inovare - factor antientropic”, Revista Academica nr. 8/1997, iunie
1997:
<<Inca de la
inceputul deceniului al 8-lea (al secolului XX N.A.), perioada de profunde
schimbari in structurile romanesti de cercetare-dezvoltare si de introducere a
progresului tehnic, academicianul Mihai Draganescu acorda modului de inovare
un acelasi nivel de importanta cu al celorlalte componente ale vietii sociale.
De evidentiat nu numai prioritatea unui asemenea concept fata de contributiile
altor scoli de politica a stiintei, dar si curajul de a contrazice gandirea
dogmatica, ce a dominat epoca si zona si care se limita numai la absolutizarea ''modului de
productie''.>>
Prof. dr. Angela Botez, „Introducere-Filosofia si
Stiinta Constiintei” la vol. Filosofia constiintei si stiintele cognitive,
editori Angela Botez si Bogdan M. Popescu, Cartea Româneasca, 2002, despre
Mihai Draganescu, p. 68-71:
<<'A creat perspective noi in stiintele consacrate […], de
asemenea orientari noi ontologice si epistemologice in filosofie. […] El are o
conceptie originala coerenta cu privire la constiinta. […] In viziunea lui
Mihai Draganescu o explicatie completa a constiintei bazata doar pe nivelul
neuronal va fi foarte dificil de realizat, daca nu imposibil. Poate, daca
neurobiologia va evolua de la biologia structurala actuala la o neurobiologie
structural-fenome nologica, ea se va apropia mai mult de realitatea fenomenelor
mentale. […] In teoria ortofizica a lui Draganescu, experienta constienta are
un sens fenomeno-logic, considerat un proces fundamental al naturii
diferit de toate procesele fizice structurale. Se poate manifesta in multe
circumstante, nu numai in constiinta umana si animala. […] 'Eu consider, scrie
M. Draganescu, sensul fenomenologica ca fiind fundamental si, fiind
fundamental, el este o proprietate generala a naturii. Si la acest nivel mai
profund, natura are in ea ceva complementar inca necunoscut. In mod clar
existenta nu este duala, ea are o complementaritate fundamentala, iar
complementaritatea poate fi o lege ontologica generala' (M.D., Profunzimile lumii
materiale, Bucuresti, Editura Politica, 1979).
Prin astfel de idei Mihai Draganescu se remarca in fundamentarea
unei teorii care cauta sa explice constiinta ca forma a mentalului uman prin
descrierea unui nivel subcuantic care o poate determina. Pentru aceasta
porneste de la intrebarea: Este teoria cuantica, in forma cea mai avansata,
teoria finala in stiinta, adica va descrie ea realitatea din substratul cel mai
profund al naturii, la care raspunde: Nu cred sa fie asa, deoarece fenomenele
cuantice sunt mai curând generate dintr-o realitate subiacenta profunda,
aceasta având propriile sale reguli, inclusiv pe acelea care genereaza o lume
cuantica, cu spatiu, poate cuante ale spatiului, cu timp, poate cuante ale
timpului, care genereaza ultimele 'particule elementare' si care permite un loc
in care sa intervina informatia fenomenologica. Mihai Draganescu se ocupa deci
si de un alt aspect la care se refera filosofia clasica a mentalului, acela al
spatialitatii sau nespatiali- tatii fenomenului mental. Unii filosofi ai mintii
constata caracterul nespatial, nelocalizat al mentalului, ceea ce nu este chiar
neindreptatit, arata acesta. Dar acest fapt poate fi valabil numai pentru
expresia fenomenologica a mentalului, nu insa si pentru partea lui structurala.
o parte din mental se gaseste in structu- rile creierului, ceea ce
S-neurobiologia (neurobiologia structurala) demonstreaza cu succes. Partea
fenomenologica, in varianta ortofizica a teoriei structural- fenomenologice a
mentalului, se gaseste in informaterie, care in interiorul ei este
non-spatiala, ca si intreaga realitate profundg. O teorie SF-neurobiologica va
constata probabil, dublul caracter, spatial si aspatial al mintii, dar va
remarca dependenta primordiala a mintii de creier si va afirma ca mintea se
gaseste in spatiul universului acolo unde se gaseste si creierul. Existenta ei
intr-o zona non-spatiala a realitatii profunde poate constitui o tema de studiu
nu lipsita de importanta.>>
M. C. Dan Tufis, Acad. Florin Gh. Filip in Limba Româna in
Societatea Informationala-Societatea Cunosterii, Colectia Societatea
Informationala, © ACADEMIA ROMANA , Editura Expert, 2002, ISBN
973-8177-83-9, 511p.:
<<Acest volum este dedicat
Academicianului Mihai Draganescu, Profesorul si mentorul unei intregi generatii
de specialisti in stiinta si tehnologia informatiei in general si al problemelor societatii informationale si a
cunoasterii in special. Marea majoritate a contributiilor din acest volum
apartin unor experti ce fac parte din Comisia de Informatizare a Limbii Române,
comisie a Academiei Române la a carei nastere un rol esential l-a avut
Profesorul Draganescu, presedintele Sectiei de Stiinta si Tehnologia
Informatiei. Savantul Mihai Draganescu are numeroase contributii in stiinta
contemporana, binecunoscute atât in tara cât si in strainatate. Pentru cine il
cunoaste pare incredibila puterea sa de munca, debordanta creativitate si
neostoita cautare a noului. Profesorul Draganescu este indiscutabil
port-drapelul conceptului de societate informationala-societate a cunoasterii
in România. In lucrarile sale din urma cu peste 25-30 de ani se regasesc cu
claritate multe concepte foarte actuale in zilele noastre, previziuni curajoase
atunci, acum realitati cotidiene. In lucrarile domniei sale din ultima vreme,
apare un nou concept ce avem convingerea ca se va impune: Societatea
Constiintei, o treapta superioara a societatii cunoasterii. Nu este de mirare
deci ca in contextul societatii informationale si a cunoasterii profesorul
Draganescu a sustinut cu consecventa si a afirmat cu claritate rolul
Inteligentei Artificiale in devenirea noilor societati ale cunoasterii. Intre
domeniile Inteligentei Artificiale un loc de frunte in promovarea principiilor
societatii cunoasterii ii revine Tehnologiei Limbajului Natural. Profesorul
Draganescu a fost unul dintre putinii oameni de stiinta români care au inteles
si au sprijin total aceste directii. Cu aproape douazeci de ani in urma (1983),
Profesorul Draganescu edita (impreuna cu Adrian Davidoviciu si Ioan Georgescu) volumul „Inteligenta Artificiala si
Robotica” pentru ca trei ani mai târziu (impreuna cu Corneliu Burileanu) sa
editeze un alt volum de referinta
„Analiza si sinteza semnalului vocal”.
Astazi, cercetarile mondiale in
domeniul tehnologilor lingvistice au atins un nivel de maturitate ce permit
sinergizarea eforturilor lingvistilor, informaticienilor, matematicienilor si a
altor specialisti din sectorul academic sau industrial, sa abordeze proiecte
mari, interdisciplinare având ca obiectiv prelucrarea automata, in mediile de
comunicare electronica, a din ce in ce mai multe limbi naturale. Printre
acestea, limba româna isi face loc incet dar sigur. Volumul de fata este o
marturie in acest sens. In acelasi timp, volumul se constituie intr-o noua
confirmare a realităţilor pe care Profesorul Mihai
Drăgănescu le prefigura cu mulţi ani în urmă.>>
Prof. dr. ing. Doina Banciu, "Despre volum şi autor", referitor la volumul De la Societatea
Informaţională la Societatea Cunoaşterii", de Acad.
Mihai Drăgănescu, apărut în decembrie 2003, la Editura
Tehnică:
<<Adesea carierele de succes se
datorează dascălilor. Ei ştiu să identifice discipolii,
să le descopere calităţile, să le modeleze defectele,
să-i îndrume spre domeniile unde au înclinaţie. Dar mai ales dascălii
sunt modele, modele ”de devenire” pentru un discipol. Dascălii nu sunt
neapărat profesori. Ei pot fi colegi de birou sau şefi ierarhici pe o
scară mai aproape sau mai depărtată . Uneori un model
profesional de urmat poate fi o persoană cu care nu vii prea des în
contact, dar despre care ştii multe, fiindcă trăieşti în
acelaşi mediu profesional.
Profesorul Drăgănescu a
fost un dascăl de succes în sensul clar al cuvântului pentru numeroşi
elevi; unii dintre ei au devenit azi colegii săi la Academia Română,
alţii sunt profesori sau cercetători renumiţi. A fost însă
şi un model profesional şi moral pentru numeroşi alţii care
nu l-au avut profesor, dar ale căror vieţi şi cariere s-au
intersectat la un moment dat ca a sa. Activitatea şi lucrările sale
numeroase (de ordinul a câtorva sute) au creat în România (şi nu numai)
şcoli de pionierat în domeniile electronicii, informaticii şi
filosofiei ştiinţei. El însuşi reprezentând un model profesional
şi moral de excepţie pentru ultimele două generaţii ale
informaticii, profesorul Drăgănescu a creat o şcoală a
cercetării în informatică, orientată astăzi către
dezvoltarea societăţii informaţionale şi, mai nou, a
societăţii cunoaşterii.
Volumul prezent cuprinde o parte din cercetările sale privind
dezvoltarea societăţii informaţionale şi a societăţii
cunoaşterii. Publicarea lui a urmărit, pe de o parte, prezentarea
pentru publicul avizat a ideilor academicianului Mihai Drăgănescu
despre societatea informaţională,
societatea conştiinţei, idei care au marcat sfârşitul secolului
XX şi marchează începutul secolului XXI; pe de altă parte,
apariţia volumului demonstrează încă o dată
consecvenţa, coerenţa ştiinţifică, dăruirea
profesională dincolo de vârstă a unui om care reprezintă un
model.>>
Prof. dr. Horaţiu
Dragomirescu, „Recenzie” la volumul Acad. Mihai Drăgănescu – De la
societatea informaţională la societatea cunoaşterii, Editura
Tehnică, Bucureşti, 2003, articol publicat în revista
"Informatica Economica", volumul VIII, nr.1(29)/2004:
<<De la societatea informaţională la societatea
cunoaşterii este cel de-al patrulea volum de referinţă[1]
în seria lucrărilor pe care profesorul Mihai Drăgănescu le-a
consacrat - în ultimele trei decenii - dinamicii sistemului societal în era
informaţională; această eră cuprinde societatea informaţională, societatea cunoaşterii – pe care autorul a anticipat-o
încă din anul 1976 - şi, în perspectivă, societatea conştiinţei – pe care a conceptualizat-o în
anul 2000.
Evoluţia
de la societatea informaţională la cea a cunoaşterii nu se
reduce la o simplă tranziţie linear-secvenţială, ci este
reprezentată ca un proces complex de devenire a sistemului societal.
Recurgând la abordarea structural-fenomenologică, de concepţie
proprie, profesorul Mihai Drăgănescu explică într-o manieră
originală determinismul acestei deveniri, identificând vectorii tehnologici
şi funcţionali ai societăţii cunoaşterii; prima
categorie include vectori precum reţeaua Internet, cartea
electronică, inteligenţa artificială şi nanoelectronica,
iar din cea de-a doua fac parte managementul cunoştinţelor, cultura
cunoaşterii şi inovării, activităţile cu asistare
inteligentă din economie, administraţie, educaţie, ocrotirea
sănătăţii, protejarea mediului natural.
Prezintă o
relevanţă deosebită logica argumentaţiei care
acreditează, pentru conceptul “noua economie” accepţiunea de economie
bazată pe cunoaştere, în care performanţele organizaţiilor
decurg din inovare şi învăţare sistematică şi din
gestionarea competitivă a activelor lor intangibile. În aceeaşi
ordine de idei, rezultă că dezvoltarea economică durabilă
(“sustenabilă”) este, în mod necesar, una întemeiată pe cunoaştere,
după cum perceperea globalizării în termeni de acceptare sau
respingere este o falsă problemă, în fond societatea având a discerne
între “binele” şi “răul” pe care inevitabila globalizare i le poate
aduce.
Confruntarea tot mai
acută, pe plan mondial, cu provocări cum sunt
vulnerabilităţile reţelei Internet, latura morală a
managementului cunoştinţelor sau raportul dintre inteligenţa
umană şi cea artificială presupune, din partea actorilor individuali
şi colectivi, opţiuni animate nu numai de aspiraţia
intelectuală către noi descoperiri, ci şi de ceea ce am putea
numi “etica legitimităţii responsabile”.
Autorul demonstrează că,
pentru România, avansul către o societate a cunoaşterii constituie o
prioritate a viitorului apropiat, chiar dacă mai persistă efectele
unei stări apreciate în anii ‘90 drept “subdezvoltare
informaţională”, iar realizarea obiectivelor societăţii
informaţionale este încă în curs; potrivit “teoriilor
îmbinării”, dacă soluţiile proprii societăţii
informaţionale sunt aplicate în sisteme organizaţionale şi
sociale cu tendinţe ferme de maturizare, se poate ajunge - prin salt -
direct la apariţia unor caracteristici ale societăţii
cunoaşterii
Lectura celor 9 capitole ale
cărţii induce, la cititorul avizat, motivaţia reflecţiei,
dar şi a participării efective la un proiect românesc al
societăţii cunoaşterii, pe care îl înţelegem a comporta
accentul pe promovarea practicilor şi structurilor prin
excelenţă specifice ei: competenţele şi creativitatea,
organizaţiile virtuale, comunităţile de profesionişti,
lucrul în regim colaborativ şi la distanţă, învăţarea
pe întreaga durată a vieţii etc.
Prin autoritatea
ştiinţifică a conţinutului şi prin mesajul său
programatic, recenta lucrare a academicianului Mihai Drăgănescu
contribuie în mod esenţial la descifrarea şi modelarea sensurilor
profunde ale evoluţiei sistemului societal în direcţia unei
civilizaţii în care folosirea cunoştinţelor şi a
tehnologiilor inteligente are loc în consonanţă perenă cu natura
umană, şi nu împotriva ei.>>
