Referinte la lucrarile Acad. Mihai Draganescu
A. SILARD, Letter from Romania, The INSTITUTE (IEEE), november/december 1991, p.4:
"The study of
electron device technology at our school goes back to the late'50s and
began with Mihai Draganescu's efforts to raise generations of
specialists and to create a research/ industrial infrastructure in the
country. Professor Draganescu's basic book on
electron device technology, published in Romanian in 1962
(or two years before the much celebrated book by John Moll) as well
as his book Solid- State Electronics published 10 years
later, were milestones in creating a first-rate elec trical
engineering school at the Bucharest Polytechnic Institute"
STEFAN IANCU: De la microelectronica la electronica functionala,
in vol. Enciclopedia marilor descoperiri, invrntii, teorii si
sisteme din istoria, stiinta si cultura romaneasca de-a lungul timpului, Vol.I,
Editura Geneze, Bucuresti 2002, p.
254-255:
''Student, asistent si doctorand al fondatorului scolii romanesti de electronica - Tudor Tanasescu - profesorul Mihai Draganescu a continuat opera acestuia dezvoltand-o si creand scoala romaneasca de dispozitive electronice si de microelectronica, prin lucrari stiintifice originale, care au elucidat probleme neclarificate in domeniu sau prin contributii noi la teoria dispozitivelor electronice: Influenta sacinii electrice spatiale asupra capacitatilor dintre electrozii tuburilor electronice (1953-1960); Circuite electronice neliniare si influenta neliniaritatii capacitatii dispozitivelor electronice asupra oscilatorilor electronici (1956-1958); Teoria tranzistorului la nivele mari de injectie (1960-1962); Efecte inductive la dispozitive semiconductoare (1961-1965); Teoria diodei dielectrice (1964-1965); Electronica functionala (1978-1989). La ''zidirea'' scolii romanesti de dispozitive semiconductoare si de microelectronica a contribuit si publicarea volumelor: Procese electronice in dispozitive semiconductoaree de circuit (Premiul de Stat 1964, unul din primele volume din domeniu aparute in lume), Electronica corpului solid, Electronica functionala (principalul autor), Circuite cu tranzistoare (coautor), infiintarea Institutului de componente electronice, precum si managementul actiunii privind fabricarea de circuite integrate si trecerea Romaniei la etapa siliciului. Lucrarile stiintifice originale ale profesorului, cartile sale au jucat un rol important in evolutia scolii romanesti de microelectronica. De asemenea, profesorul a contribuit la dezvoltarea domeniului electronicii in tara noastra prin numarul mare de specialisti pe care i-a format si promovat ca profesor si sef al catedrei de specialitate din UPB, prin cursurile in premiera predate in Romania la Facultatea de Electronica din Politehnica Bucuresti. In etapa microelectronicii, de exemplu, a creat o noua disciplina originala: Electronica functionala, elaborand noi concepte pe care le-a predat studentilor pentru prima oara. Conturarea electronicii functionale a fost rezultatul imbinarii de elemente de electronica, informatica si elemente filosofice originale ale profesorului. Aceasta noua disciplina tehnica tfrebuie considerata intr-un context social, care ii determina functiunile si, care permite stabilirea de legaturi intre tehnic si social. In acceptiunea profesoruloui, notiunile care permit stabilirea unor asemena legaturi sunt arhitectura, operatorul, functiunea, structura etc, iar ca metode pe langa cele clasice ale stiintei, sunt sustinute metoda inteligentei artificiale, a stiintei cognitive si, chiar, mai general, a stiintei care imbina inteligenta artificiala cu structurile motivationale, care pot fi reprezentate prin sisteme de valori. In prezent aceasta disciplina este un curs permanent in Universitatea 'Politehnica' Bucuresti. Cursul sau de Dispozitive si Circuite electronice a fost unul din cursurile care au avut cea mai mare influenta asupra invatamantului in domaniul electronicii si asupra formarii specialistilor si oamenilor de stiinta romani in electronica.''
ION ILIESCU, la ceremonia prilejuita de implinirea a zece ani de la
emiterea decretului renasterii Academiei Române, 6 ianuarie 2000, Casa
Oamenilor de Stiinta (Academica, ianuarie 2000, p.2):
"Vreau sa-i felicit pe toti cei care au contribuit la aceast act si as mentiona pentru merite deosebite pe acad. Mihai Draganescu, care a fost sufletul acestei actiuni de regenerare a Academiei Române, in calitatea de vice prim-ministru pe care o avea atunci. A fost un moment politic semnificativ."
Acad. NICOLAE SIMIONESCU, V.P. al Academiei Romane,
Masuri pentru imbunatatirea cercetarii stiintifice în Academia Romana,
Academica, iunie 1994, p. 16:
'' In schimb, Academia Romana a trebuit refacuta
fizic şi moral printr-un prelungit si nu simplu proces, al carui succes
este meritul conducerii ei din perioada 1990-1993 si indeosebi al presedintelui
acad. Mihai Draganescu''
Acad. ZOE DUMITRESCU BUSULENGA, V.P. al Academiei Romane, Cuvant de raspuns la discursul de receptie, in vol.Mihai Draganescu, ''Tensiunea filosofica si sentimentul cosmic'' (Discurs de receptie 6 sept. 1990), Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1991, p. 35-39:
''Om de stiinta de cea mai moderna formatie (in materia fierbinte a electronicii si informaticii) [...] domnia sa se numara printre acele spirite superioare, nelinistite, mereu supuse propriilor intrebari despre lume si viata, despre existenta si sens, cautand raspunsuri pentru sine si pentru ceilalti in scopul intelegerii si concilierii cu fortele active in om si in univers. [...]
Urmarind succesiunea lucrarilor originale ale academicianului Mihai Draganescu in toate domeniile pe care le-a abordat, observi intr-adevar pretutindeni evolutia de la praxis-ul stiintei magistral stapanite, la gandirea teoretica, la incercarea de explicatii majore pentru fiecare din ramurile stiintifice pe care le slujeste. [...]
In felul acesta ajungea academicianul Mihai Draganescu la elaborarea unor lucrari ca Profunzimile lumii materiale, din 1979, si ca Ortofizica din 1985, in care incerca, in chip temerar, sa construiasca o adevarata ontologie. Este un adevarat moment de referinta in istoria stiintei romanesti contemporane, care marcheaza un castig material teoretic si, cum spuneam mai inainte, constituie un indiciu pretios, al intoarcerii (sau inaintarii?) stiintelor spre filosofie, spre matca explicatiilkor necesare coherentei gandirii omenesti, spre care au tins umanistii din toate timpurile.[...]
Am ascultat astazi o noua
interpretare filosofica a unei gandiri stiintifice de mare forta si inaltime si
care culmineaza cu valoarea morala a atitudinii eroice a omului in fata
existentei.''
Acad.
NICOLAE CAJAL, V.P. al Academiei
Romane, Cuvant de deschidere la discursul de receptie, in
vol.Mihai Draganescu, ''Tensiunea filosofica si sentimentul cosmic'' (Discurs
de receptie 6 sept. 1990), Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1991, p. 5, 7:
''Imi revine cinstea de a deschide si conduce sedinta Academiei Romane consacrata prezentarii de catre domnul academician Mihai Draganescu, a discursului sau de receptie. Ocazia ma bucura si ma emotioneaza, mai ales ca astazi, dupa o intrerupere de mai bine de 15 ani, Academia Romana reia o valoroasa traditie. [...] Cum era si de asteptat, primul pas a venit din partea actualului presedinte al Academiei Romane, domnul academician Mihai Draganes, care, o stim atat de bine cu totii, si-a daruit intreaga domniei sale fiinta si pricepere operei de renastere a Academiei Romane.''
CONSTANTIN NOICA, O
opera ce s-ar putea înscrie în veac, Contemporanul, 20, iunie 1986,
p.6-7, despre volumul ORTOFIZICA (1985):
"Isi vor face loc in lume noutatile acestea si multe altele, ce apar atat de firesc in viziunea originala propusa aici? Ar trebui sa spunem ca nu ne indoim, daca n-am cunoaste inertia ce domneste in cultura lumii. Vom spune insa ca nu stim despre o lucrare contemporana care sa zgâltâie mai bine aceasta inertie decat lucrarea profesorului Draganescu. Iar daca prin imposibil ea nu s-ar impune de pe acum in cultura veacului XX, sa ne fie ingaduit a crede ca va uimi si impresiona adanc pe ganditorii nepreveniti din veacul XXI'"
YVES KODRATOFF, L'ecoulement
de l'information dans l'anneau du monde materiel, Revue
Roumaine de Philosophie, 1997, Tome 41, Janvier-Juin, No.1-2, p. 11-22, sur le
volume Mihai Draganescu, L'universalite ontologique de l'information, 1996.
''Il se trouve que
Draganescu avance une proposition d'unification des sciences tout a fait
unique, et s'appuyant sur une vue originale de la science. Comme le dit lui
meme, il represente unt tentative de passage ''d'un materialisme atomiste a un
materialisme informationel''.Jusqu'a present, en effet, c'est une vue
<<einsteinienne>> de la science que prevaut tres largement: le
probleme principal est celui de l'energie.[...] Ce sont des
<<energeticiens>>, par exemple des astro-physiciens, qui sont le
plus souvent charges d'expliquer les mysteres de notre univers. Draganescu est
le premier scientifique que je rencontre a proposer une alternative
constructive a cette vue de la science; pour lui le role le plus important
revient a l'information, avant l'energie, et il construit un modele de
l'univers en accord avec cette vision. En somme, au lieu de speculer sur les
trous noirs et autres problemes energetiques, il specule essentiellement sur
l'ADN et l'intelligence artificielle, sans oublier les trous noirs, bien sur.
Voila naivement pourqoi j'ai entrepris ce travail d'aider a propager la pensee
de Draganescu.''
DAVID ANDERSON, Ph.D, A Universe of Information and
Energy,
(an excerpt from the video documentary "Time Travel: Journey's into
Time"):
"One scientist, ahead of his time in
this area is Mihai Draganescu of Romania. In Dr. Draganescu's new view of the
world, classical concepts such as elementary particles, space, time, material
substance or isolated objects have lost their meaning. Instead... he sees a
universe and reality whose fabric is woven only of information and energy." (pe Internet http://www.time-travel.com/unoinaen.htm)
IONUT ISAC, Problematica ontologica in filosofia
structural-fenomenologica, Editura
Constantin Brancusi, Targu-Jiu, 1998, ISBN973-98538-0-3, p.6-7:
"Ideile
centrale ale filosofiei ortoexistentei au fost analizate pe filiera istorico-filosofica
de catre autorul lor, intemeiate fiind pe anticiparile unor ganditori ca
Aristotel, Kant, Eminescu, Conta , Blaga s.a. Luam in considerare
realationarile modelului ontologic ortofizic cu teze si idei apartinand acestor
ilustre figuri ale culturii universale, sub o dubla motivatie. Mai intai este
vorba de optiunea autorului amintit. El dedica in lucrarile sale sectiuni
distincte lui Aristotel si Kant (Inelul lumii materiale), respectiv
lui Eminescu, Conta (Informatia materiei) si Blaga (Eseuri), socotindu-i
pe drept cuvant maestri ai gandirii filosofice creatoare, ai efortului de
desprindere din tipare consacrate ... Ei au deschis perspective innoitoare,
pline de idei inedite, dintre care unele, interpretate in viziunea ortofizicii,
capata sensuri nebanuite, lamurind intentii care vor fi ramas obscure
comtemporanilor lor. Apoi optiunea noastra de a corela ideile lui
M.Draganescu cu acelea ale ganditorilor susmentionati si ale altora, pentru
deducerea sensurilor relevante ale unei constructii filosofice in curs de
constituire, cu toate ca deja articulata in liniamentele fundamentale, paralel
cu extensia corespunzatoare a unor argumente personale.
Amploarea
logic-sistematica a conceptiei filosofice la care ne referim este cu totul
remarcabila, in special prin dispunerea tripartita a problemelor ontologice
fundamentale pe palierele celor <<trei universuri>> (fizic,
biologic, si informational). Unitatea esential a abordarii filosofice
draganesciene (ortofizica fiind desemnata ca nou domeniu al filosofiei care
urmareste elaborarea unui model al existentei profunde) provine din faptul ca
informatia e conceputa in calitate de factor sau ingredient fundamental al
existentei, unificator al diverselor universuri sau existente-univers. [...]
Nu ar
putea fi omise aspectele epistemologico-semantice. Lucrarile lui M.Draganescu
introduc numerosi termeni filosofici noi, in contextul unui intreg vocabular
inedit. 'Reasezarea semantica' - atribut al oricarei conceptii originale- este
insotita de reconsiderarea problemelor epistemologice fundamentale, din
perspectiva factorului informational - liant al intregii existente."
IONUT ISAC, Introducere
in filosofia structural-fenomenologica. Paradigma Ortofizicii, Editura
Ardealul, Targu Mures, Biblioteca de Filosofie, 2001, e-book, MSReader format,
ISBN 973-8300-00-2:
“Filosofia structural-fenomenologica si-a dezvoltat argumentarea în directii si cu metode originale, ce nu pot fi reduse sau asimilate la vreo conceptie traditionala. Scrierile lui M. Draganescu pledeaza pentru dreptul oamenilor de stiinta de a se exprima neîngradit în filosofie, cu posibilitatea de a aduce acesteia contributii de valoare.
Un posibil istoric al receptarii operei filosofice
structural-fenomenologice draganesciene prezinta doua etape distincte,
disociabile astfel: Prima etapa, desfasurata pe un interval temporal de circa
10 ani, reprezentând ecourile în mass-media la aparitia lucrarilor fundamentale
(“nucleul tare”) ale lui Mihai Draganescu (Profunzimile lumii materiale
– 1979, Ortofizica – 1985 si reeditarea lor în volumul Inelul lumii
materiale – 1989), respectiv a celor de “rang secund” (“centura-învelis”),
cum ar fi Sistem si civilizatie – 1976, Stiinta si civilizatie –
1984 sau Spiritualitate, informatie, materie – 1988.
Prin modelul ontologic ortofizic,
filosofia structural-fenomenologica se înscrie în perimetrul larg si eterogen
al ontologiei contemporane. Apare, firesc, întrebarea: cum poate fi situata
aceasta ontologie si filosofie pe “harta” cautarilor din zilele noastre în zona
Fiintei si/sau Devenirii, existentei, “totalitatii etc.? La tentativa
formularii unui raspuns se ivesc cel putin 2 circumstante de dificultate:
1) Filosofia structural-fenomenologica (implicit ortofizica,
în calitate de disciplina filosofica în devenire) este o constructie aflata pe
parcursul edificarii. În lucrarile fundamentale publicate pâna în prezent, M.
Draganescu insista asupra domeniului ontologiei si filosofiei naturii, al
existentei materiale, în timp ce ontologia sociala, realitatea spirituala,
filosofia culturii si creatiei se afla într-un stadiu incipient, de proiect, al
elaborarii teoretice. Ele urmeaza sa se constituie în acea “teorie
structural-fenomenologica a spiritului”, anuntata în volumul Eseuri. Evident,
autorul nu si-a spus înca ultimul cuvânt, deci filosofia
structural-fenomenologica nu poate fi socotita “încheiata” (în sensul bun al
cuvântului).
Autorul român se raporteaza, într-o prima instanta
(apartinând unor circumstante binecunoscute), la modele ontologice de nuanta
“materialista”, exprimându-se în favoarea posibilitatii constructiei unor
multiple modele în interiorul acestei orientari , pentru ca apoi sa
extinda perspectiva asupra “idealismului”, în fapt asupra oricarei ontologii,
în contextul ideii de universalitate ontologica a informatiei. Rezulta ca
Ortofizica propune liniamentele unui nou model ontologic (de fapt, aduce
anumite completari la modelul prezentat în Profunzimile lumii materiale), prin
faptul ca are un “fir conducator”, adica o anumita consistenta interna si o
continuitate cu celelalte lucrari anterioare si ulterioare. [...] . Dupa cum
foarte bine observa C. Noica, “…de la început trebuie acceptat termenul
de “ortofizica” nu drept alta fizica, ci drept una “la nivel mai adânc decât cel
cuantic” (de fapt, ar fi vorba de o disciplina filosofica preocupata de
posibilitatea unei viitoare stiinte noi, structural-fenomenologice, care sa
investigheze realitatea la nivelul sub- sau infra-cuantic – n.n.), ca si
termenul de “informaterie” pentru un ingredient originar al lucrurilor care, în
profunzime, structureaza o materie amorfa, numita de autor “lumatie”, si duce
în acelasi timp la “ortosens” în existenta originara”.
Proiectul filosofiei si ontologiei structural-fenomenologice
vizeaza deschiderea drumului unei viitoare stiinte structural-fenomenologice,
apta sa explice unitar fizicul si psihicul, naturalul si socialul, biologicul
si spiritualul. Adâncirea recenta, în ultimii ani, a preocuparilor savantului
si filosofului român în directia interpretarii filosofice a fenomenului mental,
a anticiparii unei stiinte a mentalului din perspectiva ortofizicii, vine sa
acopere un deficit anterior de teoretizare în acest domeniu – zona delicata,
problematica, a inelului existentei.
Registrul epistemologico-semantic al filosofiei structural-fenomenologice nu are în vedere numai existenta umana individuala, ci îsi fixeaza ca scop esential întemeierea teoretica a trasaturilor definitorii ale civilizatiei prin prisma determinatiilor sociale. Vocabularul acestei filosofii urmareste descrierea anticipatoare a coordonatelor unei noi civilizatii, bazate pe cunoasterea realitatii profunde si actiunea eficienta în zona acesteia. Nu este, însa, posibila, analiza atributelor sau trasaturilor civilizatiei socioumane fara a considera principiile stiintei structural-fenomenologice, menite sa duca la bun sfârsit tendintele societatii antientropice, care sa dispuna de dispozitive adecvate interventiei în materia profunda.
Care este locul si rolul acestei filosofii în peisajul
actual al culturii românesti? Ea demonstreaza nu numai faptul ca stiinta si
filosofia nu sunt deloc incompatibile, ci, mai mult, ca un om de stiinta cu o
vasta si rafinata cultura filosofica poate ajunge la constructii ideatice pe
care filosofii profesionisti nu le mai pot subestima.
Remarcam ca o noutate în literatura filosofica româneasca
abordarea creatoare, inedita a ontologiei sistemelor de inteligenta artificiala
si integrarii acesteia în ontologia sociala, pe temeiul coexistentei – pentru
prima oara în istoria umanitatii –a 2 tipuri de inteligenta (creierul si
ordinatorul).
Cautând prefigurari anterioare în filosofiile traditionale,
autorul a realizat o mutatie (ramasa un timp neobservata) în istoriografia
filosofica autohtona, într-o perioada istorica dominata de sabloane ideologice.
El a reabilitat (cu toate ca într-o maniera camuflata) discursul metafizic si a
reinterpretat istoria filosofie în spiritul marilor si adevaratelor
principii exegetice – ca istoria unor concepte, probleme si idei -, nu a unor
“lupte” ghidate de premise extra-filosofice.”
VALTER ROMAN, Prefata, p.5-8, la
volumul Mihai Draganescu, A doua revolutie industriala, Editura Tehnica,
Bucuresti,1980:
''Avand o capacitate deosebita pentru asimilarea a ceea ce
este nou, o pasiune constanta pentru aprofundarea cunoasterii stiintifice si
tehnice si un adevarat dar pentru munca asidua, creatoare, el a reusit sa-si
extinda fara intrerupere cercetarile in domenii de cea mai stringenta
actualitate si, totodata, de larga perspectiva ale stiintei
contemporane. Dar nu numai atat. Mihai Draganescu nu s-a multumit
niciodata doar cu a ''a se tine la curent'' cu noile realizari epocale in
domeniul sau de preocupari nemijlocite si in multe alte domenii stiintifice si
tehnice adiacente, ci are meritul de a fi trecut prin filtrul gandirii sale
aceste realizari, urmarind (si nu de putine ori cu succes) sa duca mai departe
firul infinit al cunoasterii stiintifice si tehnice, adaugand idei proaspete,
originale, la cele cunoscute, patrunzand in adancimile unor domenii de
deosebita valoare si importanta, ajungand, nu odata, la anumite generalizari
care au avut darul sa imboga-teasca gandirea
stiintifica.''
Acad. FLORIN
FILIP, Technology
management and international cooperation: several success stories, Human
Systems Management 16 (1997) 223-229:
''Now,
more than before, the definition of technology given by Draganescu fits:
<<the specific science of precise and effective actions tending to
contribute to social-human civilization and the engineering practice of those
actions and tendencies by using machines, information systems, organizations
and people>>''.
GORUN
MALOLESCU, Ph.D.
“Redau, mai jos, rezultatele unui sondaj, încheiat pe data
de 1 decembrie 2003, realizat în cadrul grupului (pe Internet) la
discuţiile căruia particip, alături de un număr de 1931 de
membri:
From:
ro_filosofia@yahoogroups.com
Date: Tue Dec 2, 2003 5:13 am
Subject: Poll results for ro_filosofia
The following ro_filosofia poll is now closed.
Here are the final results:
POLL QUESTION: Cel mai mare ganditor roman al tuturor timpurilor [editia 2003!]
Clasament
final
|
i.
Mircea Eliade |
20.83% |
|
|
ii.
Lucian Blaga |
18.06% |
|
|
iii.
Emil Cioran |
15.28% |
|
|
iv.
Petre Tutea |
13.89% |
|
|
v.
Stephane Lupasco |
9.72% |
|
|
vi.
Mihai Draganescu |
4.17% |
|
|
vii.
Eugen Ionesco |
4.17% |
|
|
viii.
Constantin Noica |
4.17% |
|
|
ix.
Gabriel Liiceanu |
1.39% |
|
|
x. Mircea
Malita |
1.39% |
|
|
xi.
Stefan Odobleja |
1.39% |
|
|
xii.
Horia Roman Patapievici |
1.39% |
|
|
xiii.
Andre Scrima |
1.39% |
|
|
xiv.
Mircea Vulcanescu |
1.39% |
“ |
Prof. Dr. ing. ŞTEFAN IANCU, „Noua
economie şi gândirea românească privind inovarea tehnologică”, în Revista Inventica şi economie nr. 10(82)
octombrie 2003:
„Procesul de inovare pentru a fi eficient trebuie să
fie un proces real. <<Orice aranjament al vechiului - după
părerea profesorului Mihai Drăgănescu - este timp pierdut,
vechiul valoros oricum va supravieţui, dar astăzi o reorganizare a
vechiului nu aduce decât o aparenţă de nou. Noi tehnologii nu se pot
desfăşura într-o cultură osificată, ci într-una
dinamică>>.”
……………………………………..
„Fiind convins că promovarea noului nu este un lucru simplu,
profesorul Mihai Drăgănescu a susţinut că <<efortul
de inovare în sensul efortului modului de inovare cuprinde nu numai efortul de
cercetare şi dezvoltare, ci şi întregul efort pentru introducerea
pentru prima oară a noului>>. <<Efortul brut de inovare se
consumă în efort de cunoaştere, în pierderi prin risc (de cercetare
şi investiţii) şi se recuperează în parte prin încorporarea
în obiectivele industriale încununate de succes>>.”
…………………………………………….
„Mihai Drăgănescu a considerat progresul tehnologic ca un factor
endogen al creşterii economice
încă din anul 1975. Această
idee a fost reluată în literatura[1]
numai după anul 1988 când s-a dezvoltat o nouă teorie a
creşterii, aşa numita teorie a creşterii endogene[2].
În locul factorului rezidual sau al factorului total de productivitate, care
exprima schimbarea tehnică în vechea teorie şi modelare a creşterii,
s-au introdus ca factori de producţie: cunoştinţele, activitatea
de proiectare şi dezvoltare, diferenţierea calitativă a
produselor sau calitatea capitalului uman.
Evidenţierea de către profesor
încă din anul 1975 a
necesităţii unei muncii depuse
pentru dezvoltarea modului de inovare, de asemenea, a precedat
schimbările produse în strategiile inovării, în deceniul al noulea,
când caracteristica generală a acestor strategii a devenit iniţiativa
interdepartamentală şi creşterea interesului pentru evaluarea
eficienţei economico-financiare a strategiilor publice pentru
cercetare-dezvoltare.”
