DE LA FILOSOFIA LA STIINTA MENTALULUI

Mihai Drăgănescu

Academia Română

Introducere

Mentalul este o notiune care se referă la minte, procese si stări mentale. De aceea se poate vorbi în mod îndreptătit de o filosofie a mentalului, sintagmă introdusă de Angela Botez[1] printr-o adaptare în limba română a ceea ce în limba engleză se numeste "Philosophy of Mind".
Intrebarea care s-a pus în ultimii ani este aceea dacă mentalul si constiinta sunt obiecte nu numai ale filosofiei, ci si ale stiintei[2]. Fără îndoială, până în prezent s-au acumulat multe elemente stiintifice în cunoasterea mentalului, în special pentru partea structurală a acestuia, dar dacă mentalul are si alte componente decât cele structurale, înaintarea stiintei într-un asemenea domeniu care ar depăsi structuralul se face extrem de greu. Totusi, astăzi, îmbinând elemente filosofice si stiintifice se pot constitui teorii ale mentalului.
Din punct de vedere filosofic, mentalul poate fi abordat fie ca un subdomeniu în sine al filosofiei, fie în cadrul unei filosofii generale a stiintei.
pentru primul caz , o bună prezentare a acestui mod clasic de abordare o face Jerome A. Schaffer[3] în Enciclopedia Britanică (1994). In acest reusit studiu de sinteză se arată că "Philosophy of Mind" studiază conceptul de minte (mind) în relatie cu conceptele de materie, en ergie, corp uman si sistem nervos central. Este curios faptul că nu este mentionat si conceptul de informatie, desi autorul rezervă un paragraf special inteligentei artificiale. O atentie deosebită este acordată analizei caracteristicilor mentalului, cu intentia de a găsi ceea ce este esenţial pentru fenomenul mental: comportamentul cu scop (purposeful behaviour) , care desi real, nu este retinut ca esentă a mentalu lui; intentionalitatea , pentru care, fără a-i nega importanta, o consideră problematică pentru a fi esenta mentalului; experienţa subiectivă , care ar caracteriza cel mai bine esenta mentalului. Cum însă experienta subiectivă este cunoscută numai prin introspectie, Schaffer consideră că s-ar putea afirma: " A mental event is an inner event that can be introspected". Unele complicatii apar, re cunoaste, datorită modului în care poate fi definită introspectia, care cu greu ar putea fi precizată ca notiune înainte de a defini mentalul. In fata atâtor probleme, în cele din urmă autorul pare să sustină teza "mentalul există pentru că există", deoarece este greu " to overthrow beliefs about one's present mental events;and perhaps this is all that one needs to give the criterion force"[4].
In al doilea caz, orice filosofie generală a stiintei, trebuie să cuprindă si o filosofie a mentalului . Acesta este si cazul filosofiei structural-fenomenologice ortofizice a stiintei.
Teoriile recente ale mentalului si constiintei pot fi divizate în trei categorii[5]:
a. teorii structurale;
b. teorii structural-fenomenologice;
c. concepţia "misteriană "[6] asupra mentalului si constiintei.
In ultimul caz, se consideră că nu este posibilă cunoasterea fenomenelor mentale, acestea fiind considerate a fi acoperite de un mister deplin.
Dintre teoriile structurale recente pot fi amintite cele elaborate de Crick si Koch[7]; G. Edelmann[8]; Daniel C. Den- nett[9], Roger Penrose[10] s.a. În primele trei cazuri sunt prezen tate teorii structurale neurobiologice, respectiv ele se încadrează în clasa pe care Ted Honderich o numeste a functionalismului neural[11]. In cazul lui Penrose, ceea ce intervine nou este schitarea unei teorii care implică functionarea palierului cuantic fizic la nivelul citoscheletului neuronilor dintr-o organizare de neuroni. Teoria lui Penrose rămâne, după opinia mea[12], struc turală, ca de altfel si toate teoriile actuale ale functionalismului neural.
Honderich afirmă, în mod îndreptătit: " functionalismul neural nu reprezintă o conceptie asupra naturii evenimentului constient în sine"[13] . Acest lucru este corect deoarece stiinta structurală este insuficientă pentru a explica natura completă a proceselor mentale, a consiinţei, a vietii si, în general, este limitată, în baza unui principiu fundamental[14,15,16], în privinta întelegerii naturii existentei în totalitatea ei.
Un caz oarecum aparte îl oferă John Searle a cărui pozi tie[17,18] nu este declarat structurală sau functional neurală. De altfel, Ted Honderich clarifică lucrurile afirmând următoarele:
" Searle se declară împotriva reducţionismului si de aceea insistă si asupra faptului că evenimentele noastre constiente au si pro prietăti diferite de cele pe care le recunoaste functionalismul neu ral.[...]Dar, mai trebuie spus si altceva.Este un lucru să insisti asu pra faptului că evenimentele constiente în sine nu sunt numai relatii neurale si altceva să oferi o conceptie distinctă asupra lor. Cer cetarea noastră arată că Searle nu a reusit să realizeze o astfel de viziune.Nici una din cele treisprezece trăsături (din volumul The Re discovery of Mind[17] ,n.ns.M.D.) si nici suma lor nu au reusit asa ceva. Astfel că pozitia sa reală se dovedeste consistentă cu functionalismul neural"[19].
O clasă nouă de teorii ale mentalului o reprezintă ceea ce numim teoriile structural-fenomenologice [5]. Una din aceste teorii, apartinând autorului acestui articol, este cuprinsă în filosofia ortofizică a stiintei[20], cealaltă apartine lui David Chalmers[21,22].
Câteva consideratii generale
I. Pentru o teorie a proceselor mentale este evident faptul că un model al mintii nu este posibil fără elaborarea simultană a unui model al existentei în totalitatea ei. Nu se poate examina cu un ochi nou, filosofic si stiintific, mentalul, fără o simultană reexaminare a întregii realităti. Modelele mintii merg mână în mână cu modelele existentei[23].
II. Procesele mentale sunt procese vii. O teorie, filosofică sau "partial stiintifică, partial filosofică", a mentalului nu este posibilă fără o teorie a naturii viului.
Adesea se consideră că si inteligenta artificială ar fi un proces mental. Acest punct de vedere, tot mai abandonat, nu poate fi sustinut. Dacă ar fi adevărat, atunci, la limită, orice automat ar avea si un proces mental.
Din contră, pentru inteligenta artificială si robotii cu inteli gentă artificială se poate susţine existenta unei forme de psihic, nu un psihic mental, ci un psihic informatic[24].
Revenind la legătura dintre viu si mental, dacă există o asemenea legătură, atunci unde începe să se manifeste procesul mental? De la ce grad de complexitate al organismelor? De altfel, se pune si întrebarea când anume o structură devine vie[25]? Adesea se afirmă că organismele inferioare nu au procese mentale, iar acestea ar apărea numai la vertebrate, culminând cu mintea omului. Este adevărat, cum spune Harold Morowitz[26], mintea este o complexitate de procese mentale cu proprietatea gândirii reflexive , dar procesul mental elementar ar putea fi prezent de la cea mai simplă entitate vie. Dacă structuralul va trebui depăsit pentru a întelege viata si mintea, atunci economia gândirii ne obligă să bănuim că această depăsire se face o singură dată, pentru ambele fenomene.
III. Pentru elucidarea naturii mentalului este nevoie de o fizică nouă. Acest lucru este demonstrat si sustinut în filosofia ortofizică, de asemenea de către Roger Penrose, desi acesta propune o nouă fizică structurală, precum si de David Chalmers. Si alti autori se gândesc la o fizică nouă, dar fără a aduce argu- mentele autorilor amintiti mai înainte. Pentru a înainta spre o fizică nouă nu este însă suficientă numai filosofia stiintei. Este necesar să se găsească unul sau câteva puncte de reper de ordin stiintific pe un asemenea drum nou, chiar dacă restul va fi completat cu o plauzibilă speculatie filosofică, construindu-se astfel teorii stiinţifico-filosofice.
IV. Din momentul în care se vor găsi puncte de reper stiintifice, în afară de cele pe care le aduce stiinta neo structurală[16] contemporană, dar care sunt insuficiente, atunci se va trece de la etapa filosofiei mentalului, la aceea a teoriilor stiintifico-filosofice ale mentalului.
Cred că asemenea puncte de reper au si apărut.
Primul dintre ele este acela al constatării existentei unui fenomen "nou" în natură, nou pentru că a fost neglijat, si anume "sensul fenomenologic"[20,27] pus în evidentă de autorul filosofiei ortofizice sau "fenomenul experential" constatat, în mod inde pendent, de David Chalmers, acestea fiind identice ( ca feno mene la nivelul mintii umane). Important este faptul că acest fenomen nu este structural, având o natură aparte. Numai el poate explica specificitatea mentalului, care are o natură struc tural-fenomenologică. De altfel Chalmers arată în lucrarea sa că termenul experential este echivalent cu cel de fenomenologic[28].
Dacă sensul fenomenologic este o realitate , si este, si nu este structural, totusi el trebuie să aibă un suport fizic . Recunoasterea sensului fenomenologic implică recunoasterea unui asemenea suport. In acest mod am introdus denumirea de informaterie pentru acest suport. Inevitabil, ea trebuie să fie o realitate.
Dacă procesele mentale au la bază structuri, si aici in tervine marele merit al neurobiologiei structurale, dar si sensuri fenomenologice, atunci trebuie recunoscută si exis tenta unui mod de cuplaj între structuri si informaterie, respectiv între procesele structurale si cele fenomenologice . La fel de inevitabil, cuplajul structural-fenomenologic trebuie să fie o realitate.
Mai mult nu se poate spune cu o anumită certitudine stiintifică. Spre exemplu, privind natura acestui cuplaj nu se pot face decât speculatii, dar care pot oferi modele pentru viitoare abordări teoretice si, de ce nu, experimentale.
Pe lângă cele trei puncte stiinţifice de reper de mai înainte, mai intervine încă unul, si anume inferarea justifi cată a existenţei unui substrat profund al întregii realităti [20,29,30].
Cu aceste patru puncte de sprijin se pot imagina modele re zonabile ale existenţei si, corelat cu acestea, modele ale mentalu lui. Filosofia ortofizică a stiinţei reprezintă o asemenea încercare.
V. Trecerea de la o stiinţă strict structurală, ca aceea de astăzi, la una structural-fenomenologică apare ca foarte plauzibilă. Această trecere va depinde în mare măsură de posi bilitatea unei schimbări corespunzătoare în metodolo gia stiintei pentru a face fată proceselor fenome nologice.
Spre o teorie structural-fenomenologică ortofizică a mentalului.
O comparatie între cele două teorii structural-fenomenolo gice a fost prezentată în altă parte[5].
Principalele elemente privind teoria mentalului, rezultate din filosofia ortofizică a stiintei, sunt următoarele:
Orice interactiune structural-fenomenologică este un proces mental . Orice proces mental are o parte structurală si o parte fenomenologică, dar numai îmbi narea acestora constituie un fenomen mental.
Procesul mental este o caracteristică a viului, probabil caracteristica lui esentială.
Procesul mental nu este posibil fără fenomenologic. Natura fenomenologicului este fizică si informatională în acelasi timp, si se manifestă prin sensuri fenomenologice.
Procesul mental este informaţional în esenta lui.
Cuplajul structural-fenomenologic nu se face prin fortele fizice structurale, ci într-un alt mod pe care stiinta urmează să-l elucideze. De aceea el nici nu a putut fi pus în evidentă de fizica structurală.
Cuplajul structural-fenomenologic ar putea implica si nivelul cuantic al realitătţii , acest lucru apărând ca necesar în modelul ontologic ortofizic[31]. Această ultimă resursă pentru explicarea mentalului, nivelul cuantic al realitătii, spre care se îndreaptă mulţi cercetători ai mintii si constiintei, mai înainte fiind amintit cel mai important dintre acestia, Roger Penrose, nu va putea rămâne în domeniul structuralului. Va fi necesară o nouă fizică cuantică, struc tural-fenomenologică, ca o extindere a fizicii cuantice struc turale de astăzi.
In acelasi timp, mintea omului, are un caracter macro scopic. Ea vine în contact, în primul rând cu realitatea macro scopică, o si construieste, deoarece ansamblurile de particule elementare sau de atomi devin corpuri macroscopice evidente, declarate, numai în prezenta corpului omului care le reflectă prin mintea sa.
In minte se poate petrece o îmbinare între macroscopic si microscopic cuantic, ca un proces fizic si informational, structural-fenomenologic, foarte specific, care să asigure ac tivitatea integratoare a mintii, continuificarea realitătii externe si interne, fenomenele de intuitie si creativitate s.a.
Mintea este un complex de procese mentale , dar acestea se grupează în procesoare mentale precum procesorul mental al limbajului natural, procesoarele mentale ale senzatiilor, ale intelectului, ale sentimentelor, ale voinţei, ale memoriei etc. Fiecare asemenea procesor mental este un procesor infor mational structural-fenomenologic. Mintea este un complex de procesoare mentale si procese mentale[32].
Fiecare celulă biologică, fie izolată, fie parte a unui organism multicelular, are o activitate de ordin mental, fără a avea o minte deplină care să îmbine toate procesoarele si procesele mentale necesare. In altă parte[33] am prezentat o teorie abstractă structural-fenomenologică a unei celule bi ologice care pune în evidentă posibilitatea unor procese men tale de tip subconstient.
Dacă fiecare celulă a corpului uman are procese mentale, atunci mintea totală a omului este constituită din mintea creierului (a sistemului nervos central) plus procesele mentale ale corpului său[34].
Creierul contine mintea, iar corpul contine mintea totală . Nu se poate vorbi atunci de corp si minte, sau creier si minte, ca două entităti separate, dar nici identic egale.

Deoarece analiza profundă a mentalului începe cu procesele mentale structurale obiective, dar nu se poate împlini fără analiza proceselor subiective , trebuie remarcat cum, în lumina oricărei teorii structural- fenomenologice, ultimele nu sunt subiective în mod absolut . Ele conţin o obiectivitate fizică si infor matională, fiind procese reale, chiar dacă nu pot fi observate di rect din exteriorul organismului.
Un alt aspect la care se referă filosofia clasică a mentalului este acela al spatialitătii sau nespatialitătii fenomenului mental . Unii filosofi ai mintii constată caracterul nespatial, nelocalizat al mentalului, ceea ce nu este chiar neîndreptătit. Dar acest fapt poate fi valabil numai pentru expresia fenomenologică a mentalului, nu însă si pentru partea lui structurală. O parte din mental se găseste în structurile creierului, ceea ce S-neurobiologia (neurobiologia structurală) demonstrează cu succes. Partea fenomenologică, în varianta ortofizică a teoriei structural-fenomenologice a mentalului, se găseste în informaterie, care în interiorul ei este non-spatială, ca si întreaga realitate profundă. O teorie SP-neurobiologică va constata, probabil, dublul caracter, spatial si aspaţial al mintii, dar va remarca dependenţa primordială a mintii de creier si va afirma că mintea se găseste în spaţiul universului acolo unde se găseste si creierul. Accesul ei într-o zonă non-spaţială a realitătii profunde poate constitui o temă de studiu nu lipsită de impor tantă.
Încheiere
În studiul de fată s-au prezentat câteva elemente si conside ratii necesare desfăsurării unui program de cercetare intitulat "Modelarea structural-fenomenologică, conceptuală si simbolică" la Centrul pentru Cercetări Avansate în Învătarea Automată, Prelucrarea Limbajului si Modelare Conceptuală al Academiei Române. Scopul programului este mai larg decât modelarea proceselor mentale, dar unul din obiectivele lui este si acela al realizării unei teorii structural-fenomenologice ortofizice a proce selor mentale si a constiintei.
Un program s mai larg (denumit KATEDRAST, după numele initiatorilor), dar care se intersectează cu cel enuntat mai înainte, cu intentia de a reexamina fundamentele stiintei, în general, a fost formulat recent de prof. Menas Kafatos, prof. Daniele Struppa, ambii de la George Mason University-SUA, prof. Gheorghe Tecuci, de la aceiasi universitate si directorul Centrului Academiei Române menţionat mai înainte, precum si de autorul acestui studiu.
Note si referinte bibliografice
1. Angela BOTEZ, Introducere în filosofia mentalului, în vol. ed. Angela Botez, Filosofia mentalului. Intentionalitate si experiment, Editura stiintifică, Bucuresti, 1996, p.7.
2. John Horgan, Can Science Explain Consciousness?, Scientific American, July 1994, p.72 -78.
3. Jerome A. Schaffer, The Philosophy of Mind, The New Encyclopaedia Britannica, Fifteenth Edition, 1994, vol.24, p.152 -161.
4. Idem, p.157.
5. Mihai Drăgănescu, On the Structural-Phenomenological Theories of Consciousness,11 ianuarie 1997, The Noetic Journal, vol.1, No.1, 1997.
6. Denumirea de "misterian" a fost dată de Owen Flanagan, în cartea sa "Consciousness reconsidered", persoanei care nu crede în posibilitatea cunoasterii mentalului si constiintei (apud David Chalmers, comunicare personală, 23 ianuarie 1997).
7. F.H.C. Crick, The Astonishing Hypothesis: The Scientific Search for the Soul, New York, Scribner,1994.
8. G.Edelman, The Remembered Present: A Biological Theory of Con- sciousness, New York, Basic Books, 1989.
9. Daniel C. Dennett, Consciousness Explained, Boston, Little, Brown, 1991.
10. R.Penrose, Shadows of the Mind, Oxford, Oxford University Press, 1994.
11. Ted Honderich, Constiintă, functionalism neural si subiectivitate re ală, în vol. ed. Angela Botez, Filosofia mentalului. Intentionalitate si experi- ment, op.cit., p.41-57 (traducere din studiul Ted Honderich, Consciousness, Natural Functionalism, Real Subjectivity, American Phil.Quarterly, vol.34, 1995, nr.4, p. 366-381.
12. Mihai Drăgănescu, Concepte generale si probleme cuantice ale procesării informatiei, 28 martie 1997, Comunicare la Simpozionul organi zat de fac. de Automatică si Calculatoare, Universitatea "Politehnica" Bucuresti, 28 martie 1997. Disponibil prin e-mail: dragam@valhalla.racai.ro . Sub tipar în volumul cu comunicări editat de Fac. de Automatică si Calculatoare, 1997.
13. Ted Honderich, op.cit., p. 51.
14. Mihai Drăgănescu, Informatia materiei, Editura Academiei Române, Bucuresti, 1990, p.83-85.
15. Mihai Drăgănescu, Principes d'une science structurale-phénoméno logique, Bulletin de la Classe des Lettres et des Sciences Morales et Politiques, Académie Royale de Belgique, 6e série, Tome IV, No.7-12, p.255- 311, 1993.
16. Mihai Drăgănescu, Sur la notion et le domaine de la Vie Artificielle, Bulletin de la Classe des Sciences, Académie Royale de Belgique, 6e serie ,Tome VI, No.7-12, 1995, 13 pages..
17. John R. Seale, The Rediscovery of the Mind, The MIT Press,Cambridge, Massachusetts,1992 (paperback edition, 1994).
18. John R.Searle, Deux biologistes et un physicien en quete de l'âme, La Recherche, No.287, mai 1996, p.62-77.
19. Ted Honderich, op.cit., p.53.
20. Mihai Drăgănescu,
a.
Profunzimile lumii materiale, Bucuresti, Editura Politica, 180 pag., 1979.
b.
Ortofizica , Bucuresti, Editura Stiintifică si enciclopedică, 456 pag.,1985.
c.
Informatia materiei, Bucuresti, Editura Academiei, 253 pag., 1990.
d.
The Philosophical Tension and the Cosmic Feeling, Bucuresti, Editura Academiei, 39 pag., 1991.
e.
Eseuri , Bucuresti, Editura Academiei, 302 pag., 1993
f.
L'Universalité ontologique de l'information, Bucur esti,Editura Academiei, 1996; (on INTERNET, http://www.racai.ro/books/draganescu).

NOTĂ. Volumele 20a si 20b au fost reedidate într-un singur volum: M.Drăgănescu, Inelul lumii materiale, Bucuresti, Editura stiinţifică si Enciclopedică, 1989.
21. David J.Chalmers, The Puzzle of Conscious Experience, Scientific American, December 1995, p.62-68.
22. David J. Chalmers, The Conscious Mind, New York, Oxford, Oxford University Press, 1996.
23. Mihai Drăgănescu, Cognition, Models of Mind, Models of Existence, Conference, Krasnow Institute/George Mason University, Fairfax, Virginia, USA, April 3, 1995.
24. Mihai Drăgănescu, Notes on the Notions of Understanding and Intelligence, 2 ianuarie 1997, spre publicare la Noesis, 1998.
25. Mihai Drŕgŕnescu, Continuities and Discontinuities in the Realms of Life and Mind, spre publicare la Revue Roumaine de Philosophie.
26. Harold Morowitz, Cosmic Joy & Local Pain, New York, Charles Scribner's Sons, 1987.De asemenea, comunicare personală, 3 aprilie 1995.
27. Mihai Drăgănescu, The Method of Structural-Phenomenological Recognition ,februarie 1997, spre revizie si publicare la Frontiers Perspec tives.
28. David Chalmers, The Conscious Mind, op.cit., p.6, de unde cităm: "A number of alternative terms and phrases pick out approximately the same class of phenomena as 'consciousness' in its central sense. These includes 'experience', 'qualia', 'phenomenology', 'phenomenal', 'subjective experi ence', and 'what is like' ".
29. Menas Kafatos,Robert Nadeau, The Conscious Universe-Part and Whole in Modern Physical Theory, Springer-Verlag, New York, 1990.
30. Mihai Drăgănescu , Deep Reality, Conscious Universe and Comple mentarity, November 1996, în publicare de către The Noetic Journal.
31. Mihai Drăgănescu, Ortofizica, op.cit., p. 337- 354.
32. Referitor la deosebirea dintre proces mental si minte, Jerome A. Schaffer (The Philosophy of Mind, op.cit., p.155) comentând un punct de vedere al lui David Hume (sec.XVIII), remarcă: "David Hume [...] once asked whether a creature that has but one state of consciousness could be said to have a mind and concluded that it could not. In his view, it takes, at the very least, a number of states of consciousness linked by memory before one would say that the creature has a mind; and it may be that there has to be a certain level of complexity in the nature and relation of the conscious states for there to be a mind". Problema "creaturii" cu o singură stare mentală nu este lipsită de interes nici astăzi. Ne putem întreba care este organismul a cărui activitate mentală se reduce la un singur proces mental, la fel cum ne întrebăm care este cel mai elementar organism cu viată. Cele două aspecte ar trebui să coincidă.
33. Mihai Drăgănescu, O teorie a celulei ca organism abstract, raport de cecetare, laboratorul de electronică functională, Universitatea "Politehnica" Bucuresti, ianuarie 1988; publicat si în volumul Mihai Drăgănescu, Ghgeorghge Stefan, Corneliu Burileanu, Electronica Functională, Editura tehnică, Bucuresti, 1991, p.393-407.
34. Mihai Drăgănescu, Eseuri , 1993, op.cit., p.82-84.
Comunicare la masa rotundă organizată de Divizia Logica, Metodologia si Filosofia stiinţei a Comitetului Român pentru Istoria si Filosofia Stiintei si Tehnicii, privind Filosofia Mentalului si Stiintele Cognitive, Academia Română, Bucuresti, 15 aprilie 1997. Publicata in ACADEMICA, iunie 1997, p.11-12

e-mail : dragam@valhalla.racai.ro