De unde poate sti un om cu o constiinta vie ca omul cu care vorbeste are o constiinta ca a lui? In nici un fel. Singura solutie este aceea de a crede în imposibilitatea existentei zombie-urilor. Si daca tehnologia va crea totusi într-o zi un zombie, ca urmare a progreselor tehnologiei informatiei?

In realitatea de toate zilele, mai curând ne întrebam uneori daca omul din fata noastra are o constiinta morala sau a avut vreodata o constiinta morala. Nu cumva toata viata sa a fost un zombie în sfera morala, a carui natura nu putea fi de fapt determinata datorita lipsei unei manifestari transante? Se pare ca nedumerirea ar putea fi clarificata doar în anumite momente ale vietii, atunci când este adus în situatia de a comite sau nu, fie o crima, fie un paricid moral.

Acesta din urma este cazul cel mai interesant. O viata întreaga poti sa cultivi un astfel de zombie moral fara sa stii ca de fapt el este un zombie. Peste 30 de ani pot sa treaca pâna la aparitia momentului clarificator. Un profesor care creste o valoare profesionala si stiintifica nestiind ca are de a face cu un artifact moral, începând a-i conduce pasii în cercetare de pe bancile facultatii, la lucrarea de diploma, la doctorat, la specializare în strainatate, la tiparirea de volume, la profesorat, la a fi devenit poate chiar membru al Academiei, la constituirea unui institut, aparându-l toata viata de ceea ce credea a fi numai invidia celorlalti, fara sa se întrebe despre reactia acestora fata de caracterul personajului, are brusc revelatia adevarului printr-un experiment clarificator. Este omul sau nu un zombie ,,moral,,?

Experimentul a reusit chiar daca rezultatul lui a fost negativ. Se dovedeste a nu fi om, ci un zombie paricid din punctul de vedere moral al oamenilor cu constiinta. Nu mai are nevoie de cel care l-a crescut, sa fie dat la o parte! Profesorul sau reprezinta trecutul, altele sunt vremurile, nu are de ce sa-mi stea acum în cale, îsi spune prin structurile sale neurale despartite de sensurile fenomenologice ale recunostintei si binelui, m-am folosit de el, de umerii lui care m-au ajutat sa ajung unde nimeni nu ma mai poate atinge, nu mai am nevoie de el, de altfel am obtinut totul prin munca mea, chiar daca a fost aparata si sustinuta de profesor. Nimic nu poate conta în fata câmpului meu profesional si a pozitiei mele în ierarhii.

Experiment, dar si soc moral pentru profesor! Cât ar fi dorit ca rezultatul experimentului, decis atunci când au aparut primele semne ale unei posibile naturi de zombie ,,moral,, , sa confirme de fapt existenta unei constiinte morale.

Fragmente de tragedie antica, ca cel de mai sus, se mai petrec si în zilele noastre.

Pe scena vietii, ca si în teatru, se desfasoara pasiuni, sentimente, generate, desigur, de oameni cu constiinta. Automatele semantice sau oamenii care s-au redus la automate semantice nu pot avea acea arhitectura interna care sa le permita un orizont mental ondulând pe un evantai de sensuri provenite din largi câmpuri culturale întrepatrunse cu misterioasele raze infraconstiente ale existentei. Un om care si-a pierdut acest orizont mental, ca orice automat semantic, ramâne un organism inteligent, poate foarte inteligent, poate întelege foarte multe lucruri, dar si-a anihilat nu numai constiinta morala, ci, mai grav, propria sa constiinta de sine, profunda sa constiinta de sine. Ce-i mai ramâne? O uscaciune si o desertaciune care va pârjoli si restul psihicului sau mental, aruncând suvoaie de pustiu sufletesc în jurul sau. Paricidul moral produs de un asemenea personaj este un punct culminant în viata sa, un prag între ceea ce era rau în firea lui pentru multi, dar nu pentru cel înselat pentru a fi aruncat în valurile vâscoase ale nerecunostintei, si explozia paricida confirmând decaderea din constiinta morala. Pragul, pregatit timp de zeci de ani a fost trecut.

Cum o fi viata într-o lume a zombie-lor? Daca fiecare dintre noi ar avea un gemen zombie într-un univers fara constiinta, acesti zombie , într-o prima aproximatie, ar face exact ceea ce facem noi. Lucrurile s-ar desfasura ca si cum am privi în oglinda comportamentele din universul nostru. Daca toata lumea din universul nostru ar avea o constiinta completa, relatiile s-ar desfasura fara paricid si în universul-oglinda. Nu am avea ceva de reprosat acestei lumi din oglinda. Dezastrul începe atunci când un zombie ar veni în lumea noastra sau unul dintre noi se transforma, fie si partial, în zombie.

Nu întrevad un tratament pentru starea de zombie. Ea nu este o maladie, iar dupa ce a produs un paricid starea devine probabil ireversibila. Si cum sa decelezi din vreme un zombie atunci atunci când deosebirea de un om se manifesta atât de târziu? Situatia nu pare remediabila.